Stupul este casa albinelor și o unealtă extrem de importantă în apicultură. Într-un stup locuiește un singur roi de albine. De asemenea stupul are rol de adăpost pentru familia de albine, de depozit al rezervelor de hrană, recoltă și container pentru transportul albinelor.

În mediul natural albinele își clădesc cuiburile în scorburile din copaci, crăpăturile din stânci, în peșteri sau în alte locuri ferite de vânt, ploaie sau arșița soarelui.

Așa a descoperit omul  bogăția strânsă de albine și a recoltat mierea.  Odată cu noua descoperire omul s-a perfecționat continuu, mai întâi prin protejarea roilor găsiți în pădure, iar mai apoi a construit adăposturi primitive numite coșnițe-buduroaie. În aceste adăposturi albinele își construiesc cuibul din faguri de ceară, situați la distanțe egale unul față de altul, fixați de pereții adăpostului la fel ca în natură. Recoltarea mierii din mediul natural era însoțită de distrugerea cuibului și astfel nu era posibilă dezvoltarea familiei de albine tocmai de aceea s-au construit  case pentru albine.

În anul 1814 a fost construit în Rusia de către Procopovici primul stup cu rame mobile. În construcția stupilor cu rame mobile s-au adus permanent îmbunătățiri astfel că stupii de azi reprezintă experiența apicultorilor de-a lungul generațiilor.

CUM SE CONSTRUIEȘTE UN STUP ?

Sunt mai multe elemente care stau la baza construcției stupilor:

Capacitatea stupului  este extrem de importantă și este determinată de spațiul necesar dezvoltării familiei de albine în perioadele de vârf din lunile mai și iunie dar și de spațiul pentru depozitarea rezervelor de hrană și aici vorbim despre miere și păstură.

Forma și dimensiunile ramei sunt determinate de cerințele familiei de albine pentru formarea ghemului de iernare, de folosirea în condiții cât mai bune a căldurii din stup în perioadele friguroase și pe timpul iernii, de economisirea proviziilor de hrană și de posibilitatea de a crește o cantitate cât mai mare de puiet începând cu luna februarie și până în luna aprilie și după aceea. Pentru recoltă rama trebuie să asigure posibilitatea obținerii unei mieri de calitate superioară.

În Romania apicultorii au pastrat  lungimea ramei de 435 mm pentru toate tipurile de stupi. Ramele pentru cuib au înălțimea de 300 mm sau 230 mm iar ramele pentru recoltă au înălțimea de 162 mm.

– Dimensiunea spațiilor de trecere pentru albine. Acestea au marimea de 7,5 mm și asta pentru ca albinele astupă cu propolis culoarele sau spațiile mai mici de 6 mm sau completează cu ceară spațiile mai mari de 10 mm.

-Distanța dintre axele fagurilor a fost determinată prin măsurători efectuate în adăposturile naturale ale albinelor.

CE TIPURI DE STUPI EXISTA ?

Stupul vertical este folosit de apicultori pentru ca valorifică felul de comportament al albinelor în condiții naturale și principiile ce stau la baza dezvoltării pe verticala dar și activitatea productiva a familiei de albine.

Stupii verticali au ramele suprapuse în două sau mai multe rânduri, în interiorul aceleiași cutii sau în corpuri etajate, pot avea deschiderea deasupra sau lateral.

Stupul multietajat mulțumește cerințele biologice ale albinelor și permite omului să dirijeze cu ușurință dezvoltarea familiei de albine. Acest stup permite inversarea corpurilor, adică operația prin care corpul superior în care s-a dezvoltat cuibul familiei se coboară pe fundul stupului și în locul său se așează corpul de jos cu fagurii goi. Se creează astfel o zonă în care matca are suficient spațiu pentru depunerea ouălor și se extinde cu ușurință creșterea puietului.

Stupii orizontali sunt un adăpost pentru albine format dintr-o încăpere paralelipipedică în care ramele sunt așezate pe un singur rând. .

Albinele depozitează nectarul începând cu partea superioară a ramelor iar în perioadele de cules abundent extind continuu această zonă și în celulele din care se nasc albinele, fapt care determină coborârea zonei de creștere a puietului. Simultan cu depozitarea nectarului trebuie să continue creșterea de puiet pentru a păstra potențialul familiei.

La venirea iernii cuibul familiei de albine ocupă partea de jos a ramelor acolo unde fagurii sunt liberi de miere și pot oferi spațiul de creștere a puietului. Pe măsură ce mierea se consumă în timpul iernii și în special primăvara, când familia de albine este în plină dezvoltare, spațiul ocupat cu provizii se restrânge în favoarea spațiului de creștere a puietului iar matca depune continuu ouă în spațiul eliberat asigurând astfel dezvoltarea familiei.

Componentele unui stup

  • Capacul stupului
  • Podișor Hrănitor
  • Magazin
  • Corpul stupului (sau cuib)
  • Fundul Stupului
  • Dispozitivul de împachetare
  • Echipamentul stupului (rame pentru magazie și cuib, bloc urdiniș, diafragmă)

IERARHIILE ALBINELOR

Albinele sunt răspândite pe întreg globul, făcând excepție cele mai înalte altitudini, regiunile polare și unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine se găsește în regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud și Mexic.

Cel mai mare număr de albine într-un stup îl constituie albinele lucrătoare, iar numarul lor într-o familie este de la 15.000 la 20.000 primavara, iar vara ajung în jur 40.000, 60.000. Iarna, numărul acestora scade la 20.000-30.000.

Datorită activității intense, durata vieții albinelor este de 27-30 de zile în timpul culesului și de 40-60 de zile primăvara și toamna. În perioada rece când albinele nu participă la cules, la hrănirea și îngrijirea puietului acestea pot trăi de la 7 pana la 9 luni.  Trebuie spus și faptul că albina care a înțepat un om sau un animal moare și asta pentru că acul se rupe dar și o parte din tubul digestiv al albinelor.

DIN CE ESTE ALCATUIT ROIUL ?

Roiul este alcătuit din trei tipuri de albine: regina (matca), lucrătoarele și trântorii.

După cum vă spuneam, albinele lucrătoare sunt cele care alcatuiesc majoritatea populației și sunt toate femele. Albinele lucrătoare nu se pot însa reproduce. Sunt altruiste, pentru ca au grijă de regină, și practic efectuează toate sarcinile necesare pentru susținerea stupului.

Cea mai importantă este regina care traiește între 3 și 5 ani și este singura care depune ouă. Și nu vorbim de un ou sau două. Într-o singură zi, matca depune până la 2.000 de ouă, de doua ori greutatea ei.

De-a lungul anului, o matcă prolifică depune pâna la 200 000 de ouă. Toate ouăle depuse vor deveni albine lucrătoare, iar cele nefertilizate devin trântori. Regina poate doza numarul de ouă pe care le fertilizează. Cum ? Regina comunică cu celelalte albine prin feromoni. Feromonii secretați de regină reprezintă amprenta olfactivă distinctă a fiecarui roi.

Lucrătoarele știu când regina este pe moarte, deoarece aceasta nu mai degajă feromoni. Dacă regina moare prematur, fară să apuce sa depună ouă, albinele vor crea o nouă matcă din larvele deja existente, dacă acestea nu au mai mult de 3 zile.

Albine-lucrătoare pot fi clasificate în: doici, albine casnice, care sunt responsabile pentru întreținerea stupului, sau ca și culegătoare al caror rol este de a colecta nectar, polen, precum și apa necesară pentru a susține viața.

Diviziunea muncii în cadrul unui stup este dată de vârsta albinelor lucrătoare. Lucrătoarea își începe viața curățind celula din care s-a născut, apoi trece la îngrijirea puetului și depozitarea alimentelor și își încheie viața prin culegerea polenului, a apei și a nectarului.

În cadrul acestui program de muncă albinele tinere lucrătoare petrec o mare parte din viața lor în interiorul stupului, în momentul în care acestea devin culegătoare, devin vulnerabile, la vreme rea și la uzarea aripilor.

Pe durata vieții o albină produce de la 1 pana la 12 lingurițe de miere. Mierea este produsă din nectarul cules din flori, depozitat în fagure și deshidratat. Albinele elimină apa din nectar prin bătăi ale aripilor, până când rămâne o umiditate de 17%.

Mai apoi fagurii sunt sigilați cu dopuri de ceară. Ceara este produsă de niște glande speciale aflate în abdomen, apoi secretată în stomac și mestecată de albine.

Albinele lucrătoare comunică între ele prin dansuri. În acest fel își semnalizează una alteia poziționarea surselor de hrană și potențialele pericole.

Cauza principală de deces pentru o albina lucrătoare este epuizarea. Astfel, mușchii și aripile lor suportă doar un anumit timp de zbor, în general 800 km, în momentul atingerii acestui interval de zbor, se vor afla în incapacitatea de a zbura și a avea grijă de ele însele.

Trântorii, masculii sunt și ei importanți și sunt produși numai de către regină. Deși puțini la număr, ei au un singur rol, dar important, rolul de parteneri ai reginei.

Durata de viață la trântor este foarte scurtă, pentru că după împerechere abdomenul lor explodează ceea ce duce la o moartea rapidă.

Trântorii sunt doar partenerii reginei, și nu sunt implicați în hrănirea coloniei, sau întreținerea stupului. Astfel, în cazul în care resursele sunt limitate, albinelor lucrătoare nu le place să păstreze trântorii și îi va goni din stup sau îi va omorâ. Trântorii își petrec cea mai mare parte a timpului în afara stupului, aceștia sunt mai expuși epuizarii sau decesului. Toate aceste lucruri duc la o durată de viață a trântorilor în jurul a 25 de zile.

Și temperatura joacă un rol esențial în dinamica populației din stup. Albinele vor zbura doar cand temperatura medie zilnică depășește 12 grade Celsius, viteza vântului nu este mai mare de 34 km/h și nu plouă. Iarna, albinele stau în stup sub formă de ciorchine pentru a încalzi regina și pe ele însele. Mierea de albine strânsă vara este folosită în acest anotimp ca și sursă de hrană și supraviețuire.

Mierea este singurul aliment complet, care poate susține singur viața. Conține glucide, vitamine, minerale, antioxidanți, apă și enzime. Albinele sunt indispensabile pentru supraviețuirea noastră chiar daca nu cosntientizam asta de multe ori. Sunt singura specie de animale de pe Terra care aduce beneficii mediului fără a face rău altei specii, de plante sau animale.

Albinele așadar polenizează culturi și plante sălbatice, ajutând la susținerea biodiversității și asigurarea securității alimentare. Nu mai puțin de 84% din speciile de plante și 76% din producția alimentară din Europa depind de polenizarea albinelor. Aceasta reprezintă o valoare economică estimată de 14,2 miliarde de euro pe an.